Fostul președinte al Cehoslovaciei, Václav Havel, figură proeminentă a rezistenței împotriva regimului comunist și susținător fervent al libertăților democratice, a avut, pe lângă activitatea politică, și o carieră importantă de scriitor. Piesele de teatru, eseurile și memoriile au făcut din el unul dintre cei mai importanți scriitori ai vremurilor noastre.
Pe lângă genurile amintite, Havel a lăsat și o corespondență cu soția sa, Olga Havel, din timpul detenției executate pe motive politice între iunie 1979 și ianuarie 1983. Unele dintre scrisorile către soția sa au fost compuse în închisoarea de la Ruzyne (Praga), în perioada interogatoriului semnatarilor Cartei 77, iar altele din locuri precum Hermanice sau Plzen-Bory, acolo unde Havel a fost încarcerat după condamnare.
Sunt extrem de interesante amănuntele legate de necesitățile curente ale viitorului șef de stat, nu doar de cele trebuincioase pentru igienă, ci și de cele privitoare la alimentația proprie. Spre exemplu, ca un preambul la ce va urma, Havel îi scrie Olgăi pe 21 iulie 1979 următoarele: „Ai primit scrisorile 3 și 4 de la mine? În scrisoarea numărul 3 ți-am scris niște indicații în eventualitatea unui proces și în scrisoarea 4 am pus bonul pentru pachet. Dacă nu aflu până miercuri că ai primit scrisoarea 3, atunci voi relua indicațiile, ca să fiu sigur. Voi ști că ai primit scrisoarea 4 când îmi va sosi cel de-al doilea pachet. (Nu știu dacă îmi vor lua produsele alimentare din el. Aici există câteva reguli care să ne protejeze împotriva icterului.)”
Într-o altă scrisoare, datată 6 octombrie 1979, Havel îi scrie Olgăi: „Mulțumesc foarte mult pentru pachet! A ajuns chiar în după-amiaza onomasticii mele, așa că am putut să organizez o petrecere pe care mi-o doream foarte mult. Conținutul a fost, ca de obicei, perfect, întocmai conform indicațiilor mele. Numai vitaminele nu le-am găsit. Probabil că ai uitat să le pui. Sunt foarte importante, data viitoare să mi le trimiți. Între timp, folosesc pe post de medicament sucurile, pe care le drămuiesc astfel încât să-mi ajungă toată luna. Peștișorii erau iarăși zdrobiți și au cam murdărit totul. Cu toate astea, am mâncat cu poftă.”
Aceiași „peștișori” sunt pomeniți într-o scrisoare din 13 noiembrie 1979: „Dacă, într-adevăr, nu ai primit ultima mea scrisoare, dar ți-au dat bonul pentru pachet, atunci te rog să-mi trimiți în primul rând tablete de vitamine (de toate tipurile și într-o cantitate mare). Data trecută nu mi-ai trimis.. Nu mai trimite peștișori, cel mult pastă de sardele, somon sau altceva de genul ăsta. Au fost excelente preparatele de la tine, dar trebuie consumate imediat și, în plus, se zdrobesc în pachet. Nu mai pune nici marmeladă. Pune sucuri, brânzeturi, trabucuri etc. (nu cacao)”
Pe 6 noiembrie 1979 Olga este înștiințată de soțul ei cu privire la unele interdicții pentru pachete: „Îmi poți trimite tutun, sucuri și dulciuri, dar nu și alte alimente. Deci fără brânzeturi și pește. Poate că ăsta e momentul să-mi trimiți pastă de dinți, loțiuni etc. se pare că restricțiile se aplică mai ales la cărnurile afumate și la pește. Poate că va fi voie să îmi trimiți fructe. Am înțeles că instrucțiunile lor vor fi incluse pe tichetele pentru pachet” scria la acea vreme Václav Havel.
Mai târziu, pe 27 ianuarie 1980, Václav îi întocmește soției o listă cu produsele pe care i le poate aduce într-un pachet de maximum 3 kilograme la proxima vizită la închisoare, preconizată pentru 17 februarie: „Aștept cu foarte multă nerăbdare vizita voastră. Voi fi tuns și bărbierit, să nu vă speriați de mine. Poți aduce cu tine un pachet de 3 kg; va trebui să alegi cu grijă conținutul și să eviți, printre altele, ambalajele grele. Iată ce vreau: 300 de țigări BT, o cutie foarte mare de ceai Earl Grey (mai multe cutiuțe cresc inutil greutatea), multă ciocolată și, eventual, alte dulciuri, zaharină sau aspartam la pachet mare, o pereche de ciorapi groși (dacă se poate, nu albi) și două perechi de șosete subțiri. Mai departe nu știu; poate niște compoturi, sucuri și vitamine”.
În fine, fără a epuiza bineînțeles subiectul, considerăm că este o încheiere adecvată pentru acest articol reproducerea unei secvențe dintr-o scrisoare datată 26 decembrie 1980, în care Václav Havel îi descrie soției masa de Crăciun petrecută departe de familie, în închisoare: „Mai întâi, o scurtă relatare despre cum mi-am petrecut Crăciunul sau, mai degrabă, zilele de Crăciun care au trecut. În ajunul Crăciunului am mâncat prea mult, așa cum se face. După cina instituțională (cotlet pane cu salată de cartofi) am participat la un mic banchet (sandvișuri, biscuiți, tort) care m-a dat gata, cu atât mai mult cu cât înainte postisem cam 30 de ore. Masa a fost decorată cu hârtia de Crăciun de la tine, cea cu beteală și cu brăduți”.
Cosmin Dragomir
foto: dreamstime
