Cum pe timpuri producătorii nu erau obligați prin lege să scrie toate ingredientele pe etichetă, s-au găsit unii mai cu moț să-și facă altfel de reclamă produselor. Astăzi vorbim de o mică & dar simpatică înșelătorie - hai să-i spunem, totuși, truc de marketing - a unui antreprenor cunoscut din Bucureștiul secolului al XIX-lea.
Familia Assan este cunoscută pentru prima moară cu aburi adusă în România. Mai puțin știut e că oamenii de afaceri dezvoltareseră, printre altele, și un business cu uleiuri. Și ca să se diferențieze de concurență, doamna Assan a apelat la un “praf misterios”, aducător de multă promovare și mușterii. Ne-o spune un contemporan, pe numele lui Hagi Theodoraky aka Hagi Tudorache:
“Tot pe acea vreme (a doua jumătate a sec. al XIX-lea, n.m.) dna Assan introdusese și prese de ulei și începuse fabricarea uleiului de in, căutat mai cu seamă în post și desfăcut uleierilor ambulanți. Și cum pe acea vrea mai erau și alți uleieri (…) se formase și o mică concurență în vânzarea produsului. Doamna Assan avea însă grijă când veneau acești mușterii să presare dintr-un pachet niște prafuri deasupra tocitorilor aflate în magazine, ceea ce făcea ca cumpărătorii să creadă că uleiul Assan este superior tuturor uleiurilor de in fabricate de ceilalți, grație prafului misterioso presărat. De fapt, pachetul cu praful misterios era nici mai mult, nici mai puțin decât sare fină care, în cantitatea mică pusă în ulei, nu putea avea nici o influență asupra produsului. Ideea era că Praful pus face ca produsului să fie mai apreciat făcea și reclama prin uleierii ambulanți care, fără îndoială, și ei, la rândul lor, profitau cerând o mică diferență de preț asupra uleiului Assan.” (Amintiri din trecutul negustoresc, editura Domino 2003)
Cosmin Dragomir
