Alături de bragagii și salepgii, limonagiii au împestrițat comerțul ambulant cu d’ale setei din Bucureștii de-altădată. Cu un recipient mare în spate, străbătând marile poduri și ulițe, limonagiii erau o categorie de negustori ambulanți (street delivery) care nu au avut breasla lor (ori, poate, mi-a scăpat mie informația) fiind încartiruiți împreună cu mai cunoscuții colegi care vindeau bragă ori salep.
Un pahar cu limonată (am păstrat grafia de pe vremuri) rece, înviorătoare era mereu binevenit în praful de nedescris al Capitalei Valahe, în zilele toride de vară și făcea deliciul mai ales al copiilor și cucoanelor de pe timpuri.
Mai jos am ales, în ordine cronologică, trei rețete de limonată, din cărțile vechi de bucate, trei rețete diferite din care am remarcat tehnica folosită (frecarea zahărului pe coaja fructului), adăugarea vinului în lichid sau încălzitul compoziției.
Limonată
„Alege lămâi bine coapte; freacă bucățile de zahăr pe coaja lămâilor ca să ia bine untul spirtos al lămâii (uleiuri volatile); aruncă acel zahăr în câtimea (cantitatea) de apă necesară, în care vei stoarce bine lămâile. Pentru 300 dramuri de apă (955 ml) poți pune 2 sau 3 lămâi adăugând și zeamă de la o portocală sau două, alegând dintre cele mai coapte și mai dulci” (Christ Iónnin – Bucătăria română, Carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet 1865, Ediție îngrijită și adnotată de Simona Lazăr, editura GastroArt 2018.)
Limonată
“Stoarcem într-un pahar cu apă, zeama dintr-o lămâie, adăugându-I și 2-3 lingurițe zahăr pisat, frecat pe coajă de lămâie mestecând bine pânî se dizolvă zahărul, aopi servită.
Limonata caldă se pregătește tot așa, numai că zahărul îl dizolvăm mai întâi în apa caldă nși după aceea stroacem zeama de lămâie, lăsând puțin să fearbă; înainte de a o servi, luăm spuma ce se formează la suprafața ei” Ecaterina Dr. S. Comșa: Buna Menajeră sau Carte de bucate – cea mai practică și mai bogată dintre toate cărțile de bucate scrise pâna astăzi în limba română, 1902, Craiova.
Limonată
“Se pregătește de dimineață pentru masă, zeama dela 3 lămâi pentru un chilogram de apă; coaja de la o lămâe și după un ceas se strecoară; se adaogă 125 g. zahăr pisat și 1 litru de vin alb foarte bun. Când se servește se îndoaie cu apă gazoasă ori apă minerală” CULINA – RODICA, Carte de Bucate, București 1913
Cosmin Dragomir
foto: pixabay
