Pe un bol - musai,
Cu un gust de rai,
Iată vin pe masă
Abia duse-n casă
Trei ingrediente
Ca trei condimente:
Unui-i măghiran,
Unu-i leuștean
Și-unu-i cel șofran.
Dar cel leuștean
Și cel măghiran
Mări, se-nverziră
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Când e cina-n zare
Ca să-l dezodoare
Pe acel șofran
Că-i de prin Iran
Și e cam exotic
Și-are iz erotic.
Dar cea sălătiță
Cu frunză verdiță,
Auzind tot planul,
Vorbi cu șofranul:
„- Dragul meu șofran,
Vezi că măghiran
Și cu leuștean
Vor s-o facă lată
Să-ți intre-n salată!”
„- Sălătiță dragă,
Nu mai sta pe șagă:
De-i adevărat
Ce mi-ai raportat,
Zi-i lui Măghiran
Și lui Leuștean
Să mă pună-n Mix
Și să nu dea chix,
Că-s sofisticată
Pentru o salată.
Să mai pună pui
Sau creveți fengshui
Și-un pic untdelemn,
Că n-o să-i blestem.
Iar ei, mai degrabă
Ar face o treabă
De s-ar duce-n supe,
Tocănițe, trufe;
Să se bage-n ciorbe
Să nu aibă vorbe!
Salata-i cu mine,
Nu cu fitecine!
Nu pui leuștean
Nici chiar măghiran
Într-o sălățică
Orișicît de mică!”
Morala, acum,
Pe bune o spun:
Salata-i beton
C-un pic de saffron.
Iar pe leuștean,
Ori pe măghiran,
Nu-i pui lângă creață
Doar pen’ că-s verdeață!
