Probabil știți că mie-mi plac acarienii și mă dau în vânt după arhive. Câteodată am noroc cu bibliotecile digitale și răsfoiesc pdf-uri după reviste vechi de acasă, în fața laptopului.
Așa se face că în urmă cu doar câteva zile dau peste acest articol din revista Realitatea Ilustrată, 4 martie, 1936, semnat de Ioan Masoff. Normal, cum funcționez pe cuvinte cheie iar salata e unul dintre ele mă opresc din răsfoit și citesc:
“Cum a preparat Carmen Sylva o salată sculptorului Spaeth
Pe vremea Regelui Carol I, sculptorul Oscar Spaethe a fost, la Palatul Regal, un fel de „copil răsfăţat”. Atât Regele cât şi Regina îi apreciau foarte mult talentul, încât multe opere de-ale artistului se află la loc de cinste, şi în Palatul din Calea Victoriei, şi în cel dela Cotroceni. O. Spaethe păstrează savuroase amintiri, de pe vremea când îi poza romantica şi buna Carmen Sylva, dela moartea căreia s’au împlinit douăzeci de ani. lată o întâmplare, când Spaethe s’a bucurat de onoarea ca prima Regină a României să-i prepare o salată:
O salată regală:
Nu voiu uita niciodată ziua când marea Carmen Sylva, mi-a făcut onoarea să-mi prepare o salată — o adevărată salată regală. Şi iată cum: Intr'o zi, lucrând la bustul Reginei, veni vorba de mâncăruri: — Eu, Majestate, ştiu să fac fel de fel de lucruri bune — am spus Reginei.
— Nu mă mir — îmi răspunse Regina — pentru că şi eu ştiu să prepar lucruri bune.
— Eu nu pot să-mi închipui că o regină ştie să gătească
— Şi totuşi o salată specială, invenţia mea, mă pricep să fac. Vrei să-ţi fac una, domnule Spaethe? Eu am început să râd, dar Regina a continuat:
— Bine, mâine îţi prepar o salată. Şi adresându-se camerierului: Lupin, mâine să fie toate preparate, pentru salata mea!
A doua zi, găsesc pe o masă mare, alături de jilţul Reginei, farfurii cu fel de fel de lucruri: carne de viţel tăiată în pătrăţele, carne de biftec, cartofi, mere, capere, un bidon de undelemn şi o sticlă de vin de Bordeaux. Priveam şi nu înţelegeam. Mi-am spus însă că ceva tot trebue să iasă din atâtea bunătăţi, deşi, drept să-ţi spun, mă uitam mai mult la sticlă. Regina stătea în jilţ și eu îi dădeam la îndemână.
Salata o aveam eu, dar mă gândeam cum să-i cer vinul. Lucram, dar cu gândul la sticlă. Şi-mi veni o idee genială:
— Nu știu dacă Majestatea Voastră cunoaște un proverb german: dacă-i dai dracului un deget, el vrea mâna toată.
— ÎI cunosc, îmi spuse Regina, dar nu văd legătura. Îmi luai curaj, ca să lămuresc lucrurile:
— Majestatea Voastră mi-aţi oferit o salată, din care puţini muritori s’au desfătat. Dar m'aţi pus să gust şi din vin. Şi vinul se complace admirabil cu salata, Majestate!
— Lupin, spuse Regina, nu uita să duci la trăsura domnului Spaethe și sticla de vin! Eu spusesem tovarășilor mei de cameră, că o să viu cu salata Reginei, dar când m'au văzut cu sticla de vin. Început să cânte cu toţii Trăiască Regele!".
