Chiar dacă pare că brânza cu roșii e rudă apropiată cu stomacul românilor, faptele, din punct de vedere istoric, nu-s chiar atât de vechi.
Roșia (pătlăgica roșie sau tomată) a fost adusă în Europa din Americi și a fost considerată mult timp ca fiind otrăvitoare. De fapt, ele erau servite în tăvi de plumb și pentru că sunt acide corodau metalul și substanța finală intoxica oamenii.
Roșia este un fruct și asta e clar stabilit încă din 2001 de către Uniunea Europeană, în urma unor celebre dezbateri dacă este legumă ori fruct.
Pătlăgele roșii întâlnim în cărțile de bucate din secolul al XIX-lea, dar roșia începe să fie cultivată intens abia după 1947.
Noile reforme agrare comuniste o impun ca plantă de cultivat atât grădinile private cât și, ulterior, în C.A.P-uri. Astfel începe o eră în care tomata reușește să se impună în gustul nostru cotidian în detrimentul unor legume interzise, “burgheze”, precum sparanghelul cultivat frecvent la noi în interbelic și înainte.
