Este unul dintre puținele produsele românești cu IGP (indicație Geografică Protejată) recunoscut de către UE. Pe timpuri, în special în comunism, era un marker identitar al bunăstării, un produs la mare căutare pe piața neagră, monedă importantă de schimb și deschizători de multe uși.
În prezent fabricarea Salamului de Sibiu este împărțită între șase producători de mezeluri, reuniți în prezent în Asociația Producătorilor de Salam de Sibiu. Doar ei au voie să producă și să comercializeze produsul sub această marcă. Există și câteva reguli stricte de la care nu au voie să se abată, dar gustul este diferit mai ales din cauza faptului că porcii nu sunt crescuți la fel.
Există două mari mituri recurente în ceea ce privește Salamul de Sibiu: unul ține de folosirea cărnii de cal în compoziție. Ei bine, nimic mai fals. Povestea a plecat de la folosirea intestinelor de cal ca membrană naturală pentru acest salam și nu există nici o rețetă care ar folosi carnea cabalinelor în acest produs.
Al doilea ține de denumire. De fapt, pe timpuri, salamul de Sibiu nu era produs în târgul transilvănean.
Există două istorii despre începuturile acestui mezel - motiv de sfadă, de altfel, printre producători. Prima spune că salamul de Sibiu se numea salam de vară și era produs la Sinaia de către italianul Filippo Dozzi într-o fabrică fondată în 1910 în stațiunea de munte. Cealaltă istorie spune că, în 1922, mezelarul Josef Theil își mută producția de la Mediaș la Sibiu și începe să comercializeze preparatul sub marca “Veritabilul salam de Sibiu”.
A doua poveste pare că o creditează pe prima: nu aveai nevoie să vinzi un produs cu eticheta Veritabilul salam de Sibiu dacă nu exista un brand de notorietate și o piață pentru salamul de Sibiu. Dar ce legătură are Sibiul cu Sinaia?
Păi, enorm de multe produse ajungeau pe piețele străine prin târgul Sibiului care era și vamă. Salamul vândut aici purta sigiliul vămii Sibiului, iar cumpărătorii din afara țării vedeau numele orașului și în timp acesta s-a confundat, în timp, cu locul de producție.
Cosmin Dragomir
foto: pixabay
