Există, în Nisa, pe Promenade des Anglais, un hotel cu un nume care cu siguranță ar atrage luarea aminte a oricărui român aflat întâmplător pe acolo: Negresco. Firește că, exact ca în cazul lui Eugène Ionesco, denumirea hotelului respectiv este o alterare a numelui românesc Negrescu. Am fost curioși să aflăm despre ce este vorba și am descoperit lucruri cât se poate de interesante.
Hotelul Negresco, stabiliment de lux care a obținut cea de-a cincea stea în 2009, are o vechime de peste un secol, construcția lui fiind finalizată cel mai probabil la finalul anului 1912, ținând cont că inaugurarea, făcută cu foarte mare fast, a avut loc pe 4 ianuarie 1913. Clădirea a fost proiectată de arhitectul olandez Édouard-Jean Niermans, care mai avea în portofoliu Hôtel du Palais din Biarritz, Hôtel de Paris Monte-Carlo, Moulin Rouge, Casino de Paris sau braseria Mollard din Paris.
Olandezul Niermans, considerat pe bună dreptate un arhitect emblematic pentru Belle Époque, a proiectat clădirea într-un stil caracteristic anului 1872, Hotelul Negresco fiind de altfel supranumit Le Palais de Belle Époque. Perioada de strălucire din acea epocă a hotelului a fost una foarte scurtă, fiind întreruptă brutal de începerea Primului Război Mondial. Înainte însă de a trece la partea întrucâtva tragică a acestei întreprinderi, să vedem cum a fost pusă la cale toată afacerea.
Pentru asta trebuie să ne întoarcem în timp și să vedem în ce fel a ajuns Alexandre Negresco să fie unul dintre cei mai de succes și mai abili afaceriști din domeniu. Născut Alexandru Negrescu (pe 14 martie 1870, în București), Henri Alexandre Negresco i-a avut ca părinți pe Jean Negrescu (proprietar de han în apropierea Bucureștilor) și pe Maria Rădescu. Este important de precizat că tânărul Alexandru a fost ucenic cofetar la Casa Capșa din București și la Casa Boissier din Paris. De altfel s-a și stabilit în „orașul luminilor” în jurul anului 1895.
Înainte de a merge mai departe, ca să ne facem o idee despre rigorile uceniciei lui Alexandru Negrescu, trebuie să ne oprim un pic la istoria Casei Capșa și să rememorăm felul în care erau pregătiți acolo tinerii ucenici: „Cofetarii, bucătarii, chelnerii, pivnicerii etc. trebuiau să fi crescut și să fi învățat meseria în Casa Capșa, bineînțeles cu excepția lucrătorilor aduși de peste hotare. Rareori lucrătorii de aici își părăseau locul de muncă pentru a se angaja la alți patroni”. (din volumul De la Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinantal, de ion paraschiv și Trandafir Iliescu, Editura Sport-Turism, 1979)
Cu toate acestea, Alexandru Negrescu a făcu pasul decisiv spre Franța, primul său loc de muncă fiind pe strada unde locuia în Paris, Rue de Saussaies, la un restaurant deținut de Rodolphe Schipper. Împreună cu soția sa, Suzanne Bianca Rădescu, cu care s-a căsătorit în iulie 1907, s-a stabilit în Monte Carlo, acolo unde s-a angajat ca majordom și apoi ca maître d'hôtel la restaurantul Helder. După o perioadă petrecută la hotelul-restaurant Londres, Henri Alexandre Negresco, dovedindu-se foarte talentat în a se îngriji de clientela de lux venită pe Riviera, a fost recomandat de un comerciant din Nisa, Charles Lefranc, lui Édouard Baudouin, care era noul concesionar al Cazinoului Municipal din Nisa.
Negresco a acceptat inițial funcția de director al restaurantului cazinoului (salariu de 20.000 de franci pe an), după care a devenit director al cazinoului Municipal din Nisa. De aici până la hotărârea de a achiziționa restaurantul-cazinou din Enghien-les-Bains nu a mai fost decât un pas. Apoi, datorită relațiilor pe care le avea cu Alexandre Darracq, a cumpărat cu 1,2 milioane de franci un teren în Nisa de la Congregația Internațională de Surori Catolice, numită „Însoțitoarele Credincioase ale lui Cristos”. Negresco și Darracq au fondat o companie (Negresco & Cie) cu un capital social de 1,11 milioane de franci. Prin intermediul acestei companii au administrat Hotelul Negresco, a cărui construcție a început în septembrie 1911.
Succesul extraordinar pe care acest hotel l-a avut a durat până la izbucnirea primei conflagrații mondiale. Alexandre Negresco a fost mobilizat în 1914, iat stabilimentul a fost rechiziționat și transformat, în septembrie 1914, în Spitalul temporar nr. 15. Exact un an mai târziu, spitalul militar a fost evacuat, acest fapt dând posibilitatea reînceperii activității hotelului, care și-a redeschis porțile în sezonul 1916-1917. Din nefericire, clientela bogată de dinainte de război nu a mai revenit, iar din cauza pierderilor financiare și remedierilor foarte costisitoare, după război Negresco, practic ruinat, a fost forțat de împrejurări să vândă hotelul unei societăți belgiene. A murit la câțiva ani după aceea, pe 14 mai 1920, în locuința sa din Paris. Este înmormântat în Cimitirul Batignolles.
Hotelul Negresco a fost clasificat în 1974 monument istoric național, pentru ca în 2003 să fie declarat, de către statul francez, clădire istorică națională. Anterior, în 1957, hotelul fusese cumpărat de Jean-Baptiste Mesnage, care i l-a dat spre administrare fiicei sale Jeanne, proaspăt căsătorită cu avocatul și omul politic Paul Augier. În 2009, Jeanne Augier, care nu avea urmași, a donat Hotelul Negresco și averea personală fundației Mesnage-Augier-Negresco. Este important de precizat faptul că în urma atacului terorist de la Nisa din 14 iulie 2016, sala principală a Hotelului Negresco a fost folosită ca zonă de triaj pentru civilii răniți.
Cosmin Dragomir
foto: dreamstime
