Chiar dacă sparge cumva canonul și rigiditatea DEX-ului, o vorbă românească spune cam în felul următor: „Câte bordeie, atâtea obiceie”. Sigur, înțelepciunea proverbelor nu ține întotdeauna cont de corectitudinea gramaticii, însă înțelesurile pe care aceste ziceri le lasă în urmă, făcându-le valabile și în timpurile noastre moderne, sunt delicioase și incontestabile. Întrucât sărbătoarea Paștelui nu este departe, ne-am gândit că am putea să vă delectăm cu câteva delicatese tradiționale, fie ele dulci sau sărate, din bucătăria universală.
Friptura de miel
Fie că vorbim de țări precum Franța, Grecia sau Anglia, fie că ne aruncăm ochii către țări ortodoxe precum Bulgaria, România, Ucraina sau Rusia, ceea ce leagă aceste națiuni cu privire la preferințele culinare de Paște este, desigur, carnea de miel și, în particular, friptura de miel. Înțelesurile religioase având rădăcini profunde în istoria omenirii – îndeosebi în credința iudaică – o să ne rezumăm doar la a vă spune că, indiferent de nuanțe și de interpretări, friptura de miel trece peste toate canoanele și prejudecățile, diferit fiind doar modul de preparare. Pentru a uni cumva gusturile mai multor regiuni de pe glob, o să vă spunem că o versiune simplificată a fripturii de miel este aceea în care se folosesc ingrediente precum usturoiul, lămâia, precum și diferite zarzavaturi sau plante aromate. Este de preferat ca bucata de carne de miel să fie lăsată peste noapte la marinat, pentru ca la final să fie aromată și fragedă.
În Marea Britanie, de Paște este preferată pulpa de miel, asezonată simplu, cu usturoi, rozmarin și, în unele cazuri, cu sos de mentă. Durata de preparare poate ajunge până la 7 ore, iar pe farfurie, pe lângă feliile de carne de miel tăiate subțire, se mai pot pune tot felul de legume, de la morcovi sotați până la cartofi fierți tăiați felii, ceapă tăiată brut sau, după preferință, piure de cartofi.
În Franța pulpa de miel are o denumire sofisticată – nicio surpriză aici – anume „le gigot d`agneau Pascal”. Cu toate acestea, rețeta nu diferă mult de cea britanică. Pulpa este asezonată cu usturoi și cu rozmarin (sau alte plante aromate) și se servește alături de cartofi noi copți întregi.
În Statele Unite, de pe masa de Paște nu lipsește șunca gătită la cuptor (baked ham). Carnea este dulce datorită faptului că e glazurată în prealabil cu un amestec de miere și zahăr brun. De asemenea, șunca este acoperită cu felii de ananas.
În gastronomia tradițională pascală din Polonia e inclusă o supă de secară numită żurek. Denumirea vine de la ingredientul principal, żur, care este în fapt un sos fermentat făcut din făină de secară. În supă se mai bagă și biała kiełbasa – un cârnat polonez făcut în casă – precum și cartofi și ouă fierte. Supa este servită într-un bol încălzit cu o jumătate de ou fiert ca decor și câteva felii de pâine de secară.
Tot în Polonia se prepară un chec în formă de miel – o tradiție care a trecut oceanul până în Statele Unite. Aluatul este modelat în formă de miel, bineînțeles, iar pentru ochi și nas pot fi folosite stafide. Pentru „iarba” pe care este așezat mielul se folosesc fulgi de nucă de cocos „înverziți” după o rețetă specială care are în componență o foaie de varză dulce.
Simnel Cake este o prăjitură cu fructe tradițională de sute de ani în Marea Britanie. La începuturi era consumată în timpul Postului Paștelui. Deasupra aluatului se așază o „pătură” de marțipan, precum și 12 bile tot de marțipan, ca simbol pentru cei 12 apostoli.
În Rusia, pasca este făcută dintr-un amestec de brânză obișnuită de vacă și „brânză de vaci”, dându-i-se în final o formă de cabană. Pasca astfel obținută este decorată cu bucățele multicolore de fructe deshidratate, iar pe o latură sunt imprimate literele XB, care înseamnă „Hristos a Înviat”.
În Argentina se pregătește „torta pasqualina”, care în traducere liberă înseamnă „tartă de Paște”. Este de fapt o plăcintă umplută cu ricotta, bucăți de ou fiert, spanac, anghinare și pătrunjel. Neconținând carne, poate fi consumată și în Postul Paștelui. Ouăle folosite la torta pasqualina simbolizează Învierea Domnului Iisus Hristos.
În Finlanda, un desert tradițional de paște este numit mämmi. Prepararea acestuia începe cu ceva vreme înainte de sărbătoare, întrucât trebuie ținut la rece aproximativ 3-4 zile înainte de a fi servit. Ingredientele folosite sunt melasa, făina de secară, malț din secară și coajă rasă de portocale de Sevilla pentru asezonare. Se consumă de obicei cu lapte sau smântână rece.
În Italia, dacă de Crăciun se mănâncă panettone, de Paște nu lipsește de pe masa tradițională colomba di pasqua. Făcută în formă de porumbel – care este după cum știm un simbol al păcii – colomba di pasqua este umplută cu fructe zaharate, iar pe deasupra se pun migdale și cristale de zahăr tos.
În Slovenia și Croația pinca este o pască făcută să celebreze sfârșitul Postului Paștelui. Înainte de coacere deasupra acesteia se pune, tot din aluat, semnul crucii.
În Napoli, Italia, pizza chiena este o combinație de plăcintă și pizza. De altfel, în dialectul napoletan pizza chiena înseamnă umplutură de pizza. Această specialitate napoletană tradițională de Paște este umplută cu bucăți de carne conservată și brânzeturi diferite.
În Brazilia există o prăjitură tradițională dulce-sărată numită paçoca de amendoim. Se prepară din ingrediente simple precum alunele de pământ, sare, zahăr și făină din manioc cassava.
O specialitate foarte populară de Paște în Grecia este spanakopita. Poate avea formă de plăcintă sau poate fi tăiată în triunghiuri. Spanacul tocat se amestecă cu brânză Feta și se așază între straturi subțiri de aluat, apoi se bagă la cuptor. Savoarea acestei „plăcinte cu spanac” este considerată inconfundabilă.
În Lituania, aguonu sausainiukai este o prăjitură tradițională în formă de fursec la care se adaugă semințe de mac. Prepararea este destul de simplă, la fel ca la orice fursec obișnuit, doar că la aluatul acesta se adaugă smântână. Se coc timp de 25 de minute până când capătă o culoare auriu-maronie. La final se presară zahăr pudră.
Unul dintre deserturile specifice Paștelui în România este pasca. Există numeroase rețete de preparare, însă în principal la cea tradițională se folosește făină, zahăr, ulei, drojdie, ouă, diferite esențe, iar pentru aluat se adaugă brânză de vaci, stafide, unt, griș și coajă de lămâie. Forma este rotundă, iar deasupra, înainte de a fi introdusă la cuptor, se pune o cruce făcută din aluat care se unge cu gălbenuș de ou.
Cosmin Dragomir
foto: shutterstock
