AVE, JURNALE!
CA ORICE FRUNZĂ VERDE CU SEVĂ ALBASTRĂ, SUNT CONȘTIENTĂ, NU-I AȘA, DE ORIGINEA MEA NOBILĂ ȘI ANTICĂ.
DE ACEEA VREAU SĂ CONSEMNEZ AICI ASASINAREA PRIMULUI MARE ÎMPĂRAT AL ROMEI, GAIUS IULIVS CAESAR, ÎNJUNGHIAT MIȘELEȘTE ÎN SENAT DE MAI MULȚI RIVALI POLITICI, INCLUSIV FIUL SAU VITREG, BRUTUS.
I-AM SPUS ȘI VESTALEI MELE PREFERATE, RADICCHIA PRIMA, CĂ AZI ÎL EVOC PE CEL CARE A INFLUENȚAT VIAȚA TUTUROR TIMP DE O JUMĂTATE DE MILENIU DE LA MOARTEA SA.
DEDIC ACEASTĂ PAGINĂ DE JURNAL MEMORIEI MARELUI CAESAR, CARE, AȘA CUM SPUNEA POETUL:
„Văzutu-l-ați apoi pe Caesar cel măreț,
Și știți ce s-a ales de el:
Ei l-au tratat ca zeu în viața de pe raft
Și l-au ucis ca zeu, în bolul de salat’.
Și-atunci când dressinguri geloase pumnalu-au ridicat,
Atât de tare Caesar a strigat:
„Și tu, French Dressing, tu, TU m-ai trădat?!”
„Ești, cred, mai bun,
Și te-am sacrificat
Să punem peste frunze
Ăl gust mai rafinat”.
ANUL MMXVII
