Leoaica tânără, salato
mi-ai sărit în bol.
Mă pândise-n galantare
mai demult.
Frunzele-I crocante mi le-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de papile.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu-n castron, de-a-dura,
când mai plin, când mai golit,
ca o strângere de stomac.
Şi dressingu-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi limba mea îl întâlni
tocmai lângă papile.
Mi-am dus furculița la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar furculița nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în farfurie,
peste care trece-alene
o leoaică prospeție
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme…
