Dragul meu jurnal,
Știi că de obicei stau în bol, cochetă și proaspătă și stau relaxată la bol cu prietenele mele, cu alți prieteni proaspeți sau crocanți, la băiță de uleiuri și dressinguri fine.
Ei bine, azi mă țin de porcării. Uneori cred despre mine că sunt prea cuminte și că mă pierd prea mult în frivolitățile mele benigne – mai ales că visez adesea la tot felul de plăceri vinovate…
Cum e cea de mai jos, unde împart intimitatea cu un – hmhm! – Porc Wellington.
…impresionant, nu…?
Dar să o luăm cu începutul și să-ți spun cum s-a ajuns aici:
Dacă nu știai, o carne „à la Wellington” înseamnă un mușchi sau cotlet de carne roșie îmbrăcat în foietaj. Sunt mai multe feluri în care se face o carne la cuptor à la Wellington, preferatele mele sunt asta și asta (care e de vită, deci și mai și!)
Bun, n-o să te încarc aici cu rețetele de Wellington, oricum nu le-am inventat eu, da’ce vreau să-ți zic:
Nu există servire mai bună la Wellington ca un Lollo Mix, combinația aia pe care-am făcut-o cu soră-mea de suflet Endivia și cu nebunica de Lollo rosso. Mai pui deasupra un țîști-bîști de dressing Vinaigrette de la Tokaji și ai platouașul ăla în care m-am spart eu și oțetit în poză, să mă vadă lumea cu porcării!
