Încă de la Curtea lui Brâncoveanu oaspeții erau serviți cu dulceață și pahar cu apă. E drept, mulți se arătau oripilați de faptul că se folosea aceeași lingură și același pahar de către toți invitații.
Obiceiul a fost continuat de fanarioți și s-a împământenit bine în ritualul osiptalității de la noi. Abia de curând s-a pierdut, deși, au mai rămas câteva bunici cochete care te îmbie cu dulceață, apă, cafea în filigene sau servicii vechi de porțelan fragile și superbe.
Da, astăzi scriu despre dulceață, dar cum colțul acesta de internet e dedicat, în special, lucrurilor mai puțin comune din gastronomie nu o să vorbesc despre dulceața de nuci verzi, de cireșe amare ori de cine știe ce fructe mai folosiți voi.
Azi scriu despre dulcețurile din legume. Am scris cu altă ocazie de existența unor zacuște unde pe lângă legumele clasice se adaugă fructe, am scris și despre fructele-n bucate și am zis că e nimerit să discutăm și invers: legume în dulceață.
Primul meu contact cu un astfel de preparat a fost acu vreo 30 de ani, când mama și bunica au aflat de o rețetă de dulceață de gogonele. Îmi amintesc destul de bine uimirea celor două la gândul că ceva verde, necopt, acrișor poate deveni dulceață. Musai să menționăm că gogonelele, adică tomatele, sunt (tehnic) fructe nu legume.
Au urmat apoi chutney-ul de ceapă sau dulceață de ceapă și cea de ardei iute, ambele din ce în ce mai frecvente prin cămări și restaurante.
O altă dulceață, care, totuși, tinde spre cele clasice e cea din coaja pepenelui verde. Încercați!...
Rugăminte: nu cereți rețetele e plin internetul de el. Căutați pe Google numele cele dorite și o să găsiți diferite variante din care să vă alegeți.
Din categoria legumelor dulci, așa cum e ceapa, remarcăm morcovul care funcționează la fel de bine în gemuri și dulcețuri.
Am mai găsit (pe unele chiar le-am și testat) dulcețuri de dovelcei, ardei capia roșu și combinații – să le spunem mai curajoase - arpagic si afine sau ardei iuti si gogosari si de ce nu chiar gogonele si ghimbir.
Am lăsat la final un ingredient special: castravetele. Despre istoria lui, cum a ajuns la noi și rețeta de mâncare de castraveți murați am scris, lunile trecute, tot la această rubrică (https://www.eisberg.ro/ro/newsdetail/drumul-castravetelui/)
Ei bine, spre surpinderea mea, se poate face dulceață din castraveți (îi puteți adăugă mentă pentru contrast și un aroma), dar mai surpins am fost când am aflat de dulceața de castraveți murați. Și pentru că preparatul mi se pare special vă las și linkul către o rețetă pe care o să o încerc neapărat!
Cosmin Dragomir
foto: shutterstock
