Ca să devină tradițional, un preparat împrumutat sau inventat trebuie să fie consumat constant într-un spațiu comunitar dat timp de minimum trei generații.
Așadar, alături de alte preparate din rețetarul internațional și șaorma o să devină tradițională la noi. Momentan suntem abia la început, cu o istorie a consumului ei de doar trei decenii. Nemții sunt mai aproape să oficializeze relația strânsă cu doner kebabul (în turcește cu p în loc de b) și nu-i deranjează defel.
Rotisarea pe verticală a cărnurilor este o tehnică antică de preparare (există mențiuni în Iliada lui Homer și în poemul indian Mahabharata), însă lucrurile se schimbă când vorbim de gătitul acestora pe verticală. Avantajul e simplu: sucurile care se scurg frăgezesc restul de carne și nu se pierd. Tehnica a fost inventată în Imperiul Otoman, în spațiul actual al Turciei, în secolul al XIX-lea și stă la baza tuturor preparatelor asemănătoare răspândite pe tot globul, marcă a ceea ce numim fast-food: shawarma în mai tot spațiul arab, gyros la greci, taco al pastor în Mexic sau donair în Canada. Rețetele și ingredientele variază de la țară la țară, de la bucătar la bucătar. Constante rămân: carnea tăiată fâșii subțiri, lipia sau chifla și salatele.
Epoca de glorie a preparatului a început abia aproximativ un secol mai târziu după invenția tehnicii menționate mai sus.
În Istanbul, kebabul a fost popularizat abia din 1945 încoace, când a fost introdus în faimosul restaurant al lui Beyti Güler. Abia după un deceniu, kebabul a fost servit și sub formă de sandviș. În Grecia a ajuns prin 1920 și a devenit, treptat, gyros (care se prepară și cu carne de porc). Prin 1930, imigranții libanezi îl duc în Mexic, unde prinde numele de tacos al pastor („taco în stil ciobănesc”).
În 1966 apare primul restaurant specializat în Londra, în 1971 gyrosul cucerise Grecia, dar și New-Yorkul, iar un an mai târziu este oficializat în Canada. Muncitorii turci îl fac celebru în Germania tot prin 1970, unde beneficiază în continuare de o popularitate legendară.
La noi, kebabul a fost adus de către libanezul Nassar Ghaleb, în 1991, într-un chioșc de lângă stadionul Ștefan cel Mare. Venit în 1979 la studii, la Iași, Nassar Ghaleb se lansează în afaceri imediat după Revoluție. La doi ani după deschiderea fast-food-ului inaugurează și prima fabrică de lipii de la noi, care funcționează și astăzi. Între timp a trecut la bussinesuri mai mari și deține câteva hoteluri pe Valea Prahovei și pe litoral.
Să fie cu de toate - sau cum vă place!
Cosmin Dragomir
foto: pixabay
