Ce o fi fost în capul celor care au botezat aceste preparate astfel: lapte de pasăre (cu varianta lapte zburat) și lapte de bou (cu varianta lapte de buhai).
Nici porcul nu zboară, nici pasărea fie ea găină, fie dropie nu face lapte. Și nici boul. Există în folclorul românesc o expresie care sună așa: să cauți boul sau cucul de lapte, folosită ironic, și care înseamnă: a încerca imposibilul, a nu-și da seama de de absurditatea unei încercări.
Să le luăm însă pe rând.
Laptele de pasăre /zburat (la noi și la unguri – madártej) sau „insule plutitoare” (în traducere mot-a-mot din engleză, franceză sau spaniolă: île flottante, floating island & isla flotante) sau ouă de zapădă (germană - Schnee-Eier, italiană - uova di neve, franceză - œufs à la neige ) este unul dintre deserturile frecvent gătite de mamele generației cu cheia la gât, din care fac parte. Deși pare complicat, facerea lui nu e chiar un calcul de cheie de boltă. Varianta clasică, întâlnită în multe bucătării constă într-un șodou (un lichid din gălbenuș de ou crud, frecat cu zahăr, peste care se toarnă lapte fierbinte, din acela din care ni se dădea, pe când eram copii, să ne treacă gâtul inflamat) aromatizat cu vanilie care devine, astfel, crème anglaise și o spumă din albușuri frecate cu zahăr care se poșează (opăresc) în laptele vanilat.
O rețetă veche și ușor diferită a acestui preparat găsim în cartea lui Kogălniceanu și Negruzi apărută la Iași în 1841: “Pentru câte persoane voieşti să faci, pe atâtea ouă pui cu totul şi pe atâta lapte; apoi le baţi tare bine, până se face o spumă şi pui puţină sare, coajă de la o lămâie şi zahăr cât vei voi de dulce; ungi calupul cu unt, o torni în calup şi o pui pe jăratic, punând jăratic şi pe capac; şi fiind coaptă cu totul, o dai pe masă”. Dacă doriți rețeta contemporană să știți că e plin netul de tot felul de variante.
Singura speculație găsită de mine pe tema numelui preparatului este aceasta: “E posibil ca ceea ce era inițial lapte cu gălbenuș de ou să se fi transformat cu timpul în lapte cu ou de pasăre, iar în cele din urmă în lapte de pasăre” și îi aparține lui Andrei Albu (andreialbu.com).
Cam asta despre primul preparat, oricum mulți dintre noi îl știm, l-am savurat, ba chiar îl putem găsi în multe meniuri de restaurante.
Să ne concentrăm un pic la celălalt: laptele de bou. Aici se complică lucrurile, nu de alta, dar preparatul pare să nu aibă prea multe influențe străine iar modul de preparare poate indica o invenție simplă, cu ingrediente la îndemână: făină din semințe coapte de dovleac, apă sau lapte (depinde de zonă) și sare. Din ele se face un terci, o cremă grosuță, care este servită în special cu felii de mămăligă prăjite pe plită. În Moldova i se adaugă magiun și duce spre desert.
Laptele de buhai este un preparat asemănător, dar ușor narcotic
