Cât să fi costat acum 50-60 de ani un pachețel de biscuiți „Eugenia”? 65 de bani? 75 de bani? În acest punct memoria retrospectivă este destul de înșelătoare, deși mărturii există. Poate că au fost cândva și 40 de bani, ori mai puțin sau mai mult, în funcție de valoarea banilor de la vremea respectivă. Dar este lucrul ăsta atât de important? Da și nu, iar în rândurile următoare o să încercăm să vă explicăm de ce.
În primul rând, spre deosebire de prezent – deși raționamentul nu se aplică, firește, la toate categoriile sociale nici atunci, nici acum – părinții erau mult mai strânși la pungă, foarte puțini copii având ca bani de buzunar mai mult de „norma” cunoscută de 2 lei (cu variațiile de rigoare). Cam la atât se reducea bugetul zilnic al unui școlar. Și, pentru că în general acești bani se duceau pe dulciuri, dacă odrasla rezista tentației unei prăjituri cu gust îndoielnic (și cu blatul destul de tare) care costa doar 1,50 lei (deh, calitate după preț exista și în comunism) – la care se adăuga o limonadă la pahar cu aspect tulbure – atunci existau cam două posibilități: două eugenii delicioase (asta dacă aveai norocul să le nimerești proaspete, fiindcă după 2-3 zile biscuitele îți putea disloca vreun dinte de lapte) și eventual un corn cu lapte de 40 de bani, asta dacă era omisă posibilitatea economisirii celor 50 de bani rămași, la care se adăugau cei 2 lei din ziua următoare – și deci puteai cumpăra trei eugenii, ceea ce reprezenta un adevărat festin.
Cea de-a doua posibilitate era să cumperi două pachete de biscuiți Berceni cu gust păstos, la 1 leu pachetul, însă alternativa asta te priva de gustul amețitor de rom al cremei cu cacao. Evident că majoritatea copiilor preferau eugeniile, chiar dacă două pachete de biscuiți Berceni erau, cantitativ vorbind, mult mai consistenți.
Și așa treceau zilele de școală, cu pachețelul de acasă (în general un sendviș sau două cu parizer și unt) și cu preferința invariabilă pentru Eugenia, desertul cel mai la îndemână pentru vajnicii pionieri ai patriei. Însă oricât s-ar cârcoti pe această temă, în afară de cazurile (destul de rare, fiindcă eugeniile se vindeau ca pâinea caldă) în care biscuiții erau mai vechi de 2-3 zile, când până și crema de cacao cu gust de rom își pierdea savoarea, Eugenia era preferata tuturor – nu în puține cazuri și a adulților.
Dar să vedem de unde vine acest brand care a rezistat mai bine de șapte decenii, timp în care s-au schimbat regimuri, s-au reconfigurat hărți, au murit dictatori, au dispărut regimuri autoritare și așa mai departe. Totuși, Eugenia a rezistat timpului și schimbărilor, în mod miraculos am spune, de vreme de atâtea și atâtea alte „branduri” au dispărut. Cum ar fi, bunăoară, popularii, la propriu și la figurat, biscuiți Berceni de un leu.
Interesant este că Eugenia a venit pe lume în zorii comunismului, la Constanța, pe strada Theodor Burada, acolo unde din fabrica cu același nume ieșea pentru prima dată, prin 1947-1948, „sendvișul-biscuite cu cremă da cacao și gust de rom”. (detalii, aici)
Și mai interesant este faptul că acești biscuiți cu cremă aveau termen de valabilitate 7 zile. E sigur că nimeni n-ar fi vrut să-i consume după – hai să fim generoși – cel mult trei zile. În cel mai rău caz puteau fi înmuiați în ceai, ceea ce nu era întotdeauna o idee proastă, fiindcă alternativa era să-i arunci la gunoi. În cazul ăsta, însă, crema își pierdea aproape complet consistența și savoarea.
Iată, spre edificarea celor care nu cred în gustul de demult al acestor biscuiți cu cremă, rețeta originală (de aici):
Ingrediente pentru biscuiţi: 300 gr faină, 4 linguri smântână, 100 gr migdale măcinate, 1 ceaşcă zahăr pudră, coajă de la o lămâie, 300 gr unt, 300 gr zahăr, 1 praf de sare, 1 plic zahăr vanilat şi 8 gălbenuşuri.
Ingredientele pentru crema de ciocolată: 100 gr unt, 100 gr zahăr, 3 linguri cacao, 1 ou, 4 linguri de lapte şi o fiolă de esenţă de rom.
Sigur că mai târziu, prin anii 80, când untul devenise un adevărat lux, acesta a fost înlocuit cu margarina, iar cel mai probabil migdalele măcinate sau smântâna au devenit o amintire... dulce. Și crema a suferit, în anumite cazuri, modificări substanțiale, fiindcă au apărut, spre exemplu, eugeniile cu cremă de zmeură, de vanilie sau de lămâie. În orice caz, indiferent de schimbările intervenite în compoziția originală, eugenia copilăriei va rămâne întotdeauna cea cu cremă de cacao și esență de rom.
La final, vă las cu o secvență din filmul „Probă de microfon” de Mircea Daneliuc în 1980, unde ne putem face o idee de cum se fabricau Eugenia - o puteți vedea aici.
Cosmin Dragomir
foto: Shutterstock
