Mare preot, sfătuitor al lui Burebista (ba chiar urmașul său la tron), filosof, astronom, considerat chiar zeu, conform unor istorici antici, Deceneu este una dintre personalitățile marcante ale istoriei dacilor de dinaintea cuceririi romane.
Contemporan cu el, istoricul roman Strabon îl numește „șarlatan”, dar îi și recunoaște meritele strategice care au dus la consolidarea puterii lui Burebista în Balcani.
„Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia - până în Macedonia şi Iliria -, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci. (…) Spre a ţine în ascultare poporul, el şi-a luat ajutor pe Deceneu, un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de prorocire, datorită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis”, scrie Strabon în Geografia.
Una dintre cele mai cunoscute reforme inspirate de profetul dac este cea a tăierii viilor și reducerii consumului de licoare bahică printre locuitori. “Strabon crede că motivația regelui dac a avut la bază considerente etice și medicale” (Vladimir Hanga, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei 1980). Povestea funcționează în continuare ca pildă și încurajează abstinența sau consumul moderat.
„Tracii beau vin neamestecat deloc şi îl împrăştie pe hainele lor, atât femeile cât şi bărbaţii şi îl împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire”, spunea filosoful antic Platon, iar istoricul latin Xenopol întărește: „patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, cauză pentru care şi era considerată ca locul de naştere a zeului vinului, Dionysos“
Despre traci, grecii spuneau că sunt barbari (dar nu în sensul cunoscut astăzi al termenului, pe atunci barbari înseamna orice populație care nu cunoaște limba greacă) și că, spre deosebire de ei, beau vinul curat, neîndoit cu apă.
Reforma impusă de Deceneu și motivele ei sunt încă discutate de specialiștii în domeniu. Dacă unii istorici și analiști susțin că scopul a fost eliminarea viciului, abstinență obligată prin lipsă, alții constestă această teză.
Unii “autori justfică «ordonanța transmisă prin glasul profetic al marelui preot Deceneu...» prin «extinderea viilor, (care) ajunsese atât de mare încât acestea constituiau un adevărat pericol pentru siguranța localnicilor, întrucât popoarele migratoare erau atrase spre regiunile lor [1]»
Constantin C. Giurescu ne îndeamnă din nou să nu luăm ad literam textul lui Strabon, fiind «mult mai probabil să nu fi fost distrusă toată podgoria, ci numai o parte a ei, și să se fi interzis orice nouă plantație»[2].
În sprijinul tezei sale, istoricul invocă o măsură similară, luată de împăratul Domițian, prin anul 92 d. Hr., măsură prin care au fost interzise noi plantații de viță-de-vie în Italia și s-a ordonat, totodată și «distrugerea a jumătate din viile celorlalte provincii ale imperiului».
Aceleași dispoziții restrictive în ceea ce privește limitarea culturii viței-de-vie au fost date și în Evul Mediu de regii Franței Carol al IX-lea și Henric al III-lea. [3]
Atât de eficiente au fost interdicțiile astea că și azi și noi, și francezii iubim și rafinăm vinul ;)
Cosmin Dragomir
[1] I.C. Teodorescu, Viticultura, encyclopedia României, vol III, 1939
[2] Constantin C. Giurescu, Istoricul Podgoriei Odobeștilor, ed. Academiei 1969
[3] Horia Vladimir Ursu, Istoria Juridică a viței-de-vie și a vinului la români, Baroque Books & Arts 2018
