De obicei ne ferim să vorbim despre sacru, pentru că, la fel ca la mâncare, fiecare și le știe și iubește și le crede pe ale lui.
Astăzi facem o excepție, dar una care nu ține de tumulturile noastre spirituale ci de o perspectivă, zicem noi, inedită, pe care am găsit-o în cartea lui Șerban Anghelescu, „Hrana care leagă”, Muzeul Țăranului Român, editura Martor, 2008:
“În poezia țărănească există dispute între copaci și animale. Fiecare adversar își etalează calitățile în câmpul utilității, al «bunătății». A fi bun înseamnă a servi la ceva în cât mai multe direcții. Arborele mai bun, de pildă, este cel din a cărui materie se fac lucruri mai multe și mai puternice, mai sfinte.
Dacă imaginăm o dispută inexistentă în tradiția țărănească, lupta dintre hrana animală și alimentele vegetale, vom fi obligați să constatăm absența unei mitologii a cărnii și, dimpotrivă altitudinea simbolică a pâinii, vinului, mămăligii. Aparent, prestigiul cărnurilor preparate și înșirate pe masă întrece cu mult modestia mâncărurilor vegetale. (...) Puterea profană aparține incontestabil fripturii. Puterea sacră, salvatoare este a hranei vegetale, ușoare și pure. (...)
Sunt în lumea veche lucruri sau ființe care egalizează și altele care separă și ierarhizează. Pâinea, ca și vinul, dacă nu ne gândim la forma particulară a pâinii sau la soiul, culoare și vasele în care stă vinul, sunt substanțe omogene, perfect potrivite pentru o comuniune identitară. O picătură de vin este identică cu oricare alta. La fel, orice parte a pâinii este egal structurată cu alta. În corpul animal există diferențe structurale frapante între cap, membre, organe interne etc. Din această cauză, o societate structurată poate fi reprezentată de corpul animal sacrificat sau viu. Corpul animal și uman sunt alcătuite ierarhic și specializat, spre deosebire de pâine și vin, care pot figura de minune o comunitate de egali, de companioni”.
Simplu, nu? Am putea chiar spune că, dacă fleica sau copănelul ne arată condiția de muritori (de poftă!), salatele sunt de-a dreptul emisari ai cerurilor!
Cosmin Dragomir
foto: pixabay.com
