În urmă cu un secol, marile orașe românești erau împestrițate și de vânzătorii ambulanți de băuturi răcoritoare. Umblau cu recipentul în spate, cu paharele la șold și urlau ca din gură de șarpe sloganuri comerciale spre a-și vinde produsele. Multe dintre băuturile vândute se găseau și în restaurante, băcănii și cofetării, dar parcă aveau un gust mai bun servite la “botul calului”.
Salepul – este o băutură din lapte, îndulcită cu miere, aromatizată cu scorțișoară, dar și cu alte mirodenii. Cel mai important ingredient este un praf obținut din fermentarea și apoi deshidratarea tuberculilor unei specii de orhideea. Se consumă în sezonul rece.
Miedul – este considerată cea mai veche băutură alcoolică din lume și se obține, în varianta primordială, din apă și miere care fermentează. Fermentarea se face cu ajutorul drojdiilor naturale. Licoarea a evoluat și acum se adaugă drojdii selecționate. Melomiedul are la bază lichidul de mai sus căruia i se adaugă diferite fructe. Popularitatea miedului a scăzut după ce vinul și berea au cucerit lumea, însă în continuare este o băutură populară în țările baltice și în cele scandinave.
Kvas este o băutură obținută din secară sau din aluat pe bază de secară și este specifică țărilor slave din estul și nordul Europei și în țările fostei URSS. Are o concentrație alcoolică slabă, motiv pentru care e consumat chiar și de copii. Pâinea de secară poate fi înlocuită și cu cea de grâu sau de orz, iar pentru un gust mai aromat i se adaugă fructe, stafide sau sevă de mesteacăn.
Limonada este, după cum bine știm, un amestec de apă cu suc de citrice (în special lămâi), îndulcită și deseori aromatizată cu mentă. În perioada interbelică se făcea și cu apă minerală sau chiar cu vin.
Braga – este o băutură răcoritoare, vâscoasă, cu gust dulce-acrișor, obținută prin fierberea în apă a meiului măcinat și ulterior îndulcită. În timp, meiul a fost înlocuit cu alte cereale sau mixuri de cereale (grâu, porumb, orz, secară). În Republica Moldova se prepară din 2 kg tărâțe de grâu, care se amestecă cu un kilogram de mălai, până se obține un aluat. Toate acestea se amestecă pe lopata de la cuptor și apoi se pune la foc. După ce se coace, se scoate din cuptor și se pune la dospit într-un butoi de lemn. Se frământă, se adaugă apă, drojdie și se lasă apoi timp de 4-5 zile. După ce se scoate din butoi, se strecoară (să nu aibă crupe) și se pune într-o cană de lut sau de sticlă, în care se adaugă zahăr.
Cosmin Dragomir
foto: Shutterstock
