Umblă vorba prin istorie că la Caransebeș, fix pe 21 septembrie 1788, austriecii puși pe căsăpit otomani au reușit să o dea ca la Vaslui, adică – după o beție cruntă – să se decimeze între ei.
Cică, niște husari din avangardă trimiși să caute urme de iatagane de ieniceri și spahii au dat de niște localnici cu rachiu și s-au dedulcit la el. Cum nu se mai întorceau, au fost trimiși după ei niște infanteriști, dar nici ăștia nu au fost mai breji și s-au autoinvitat la party că nu-i putem spune bairam că e apanajul turcilor.
Ciondăneala a început, normal – nu-i așa?, de la băutură. “Gazdele” s-au arătat cam zgârcite și nu au vrut să împartă bunătate de alcool. Și cum era răfuiala în toi, dar mai pe chill, mai mult cu îmbrânceli și înjurături, un ofițer a strigat “Halt!, Halt!” (Opriți-vă!, opriți-vă!), dar cum țuica are darul de a te învăța să vorbești în orice limbă, husarii, afumați bine rău, au înțeles “Alah, Alah” și, crezând că năvălit turcii, au început să tragă în toate părțile. Pe scurt totul s-ar fi soldat cu vreo 10.000 de victime și austriecii s-au întors decimați acasă fără să vadă barbă de orientali, care-și beau cafeaua prin alte părți, departe de locul unde s-a răsturnat căruța cu austrieci.
Chiar dacă netul bagă mâna-n foc pentru această poveste, mărturii de la martori oculari nu ne-au prea rămas. Despre istoria asta s-a scris abia după 50 de ani, în revista militară austriacă din 1831, citată de istoricul german Friederich Cristoph Schlosser. Până vom afla adevărul, gustați și bucurați-vă de țuică, dar cu moderație!
Cosmin Dragomir
foto: Shutterstock
