Din păcate nu avem prea multe cărți de bucate scrise înainte de 1900, indiferent de fenul autorului. Să nu uităm că, totuși, în acele vremuri nu multe femei aveau acces la educație și nici cărțile, indiferent de subiectul abordat, nu erau frecvente. În acest material vă propun o scurtă incursiune în biografiile primelor noastre autoare de cărți de bucate
Sofia Tofeus
Soție de episcop reformat din Târgu-Mureș, Sofia Tofeus este prima femeie autoare de carte de pe actualul teritoriu românesc, deși istoria noastră literară nu o (prea) cunoaște. Cărticica meseriei de bucătar sau Cartea de bucate de la Cluj a fost, timp de multe secole, atribuită lui Miklós Misztótfalusi Kis, adică tipografului. Despre carte se menționează că ar fi fost tipărită prima dată în 1692 la Târgu-Mureș, deși este mult mai plauzibil ca ea să fi existat în 1692 doar în manuscris. Avem însă un exemplar tipărit în 1695. După această ediție s-a făcut și prima traducere în limba română a primei cărți tipărite de bucate de pe actualul teritoriu românesc, traducere apărută la editura GastroArt în 2018. Manuscrise mai vechi există, dar aceasta e prima carte de bucate tipărită. Atât efortul traducerii, cât și amplul studiu introductiv în care se dovedește că Sofia Tofeus este autoarea sunt meritele incontestabile ale istoricului clujean József Lukács. Nenumăratele ediții ale acestei cărți – succesul ei timp de secole – ne indică faptul că această carte a influențat extrem de mult gastronomia din Ardeal.
Principesa Anna Bornemisza
Menționez că am schimbat puțin cronologia, dar doar pentru faptul că rețetele Sofiei Tofeus mi se par mult mai importante și mai influente. „În registrul bibliotecii din castelul de la Iernut al principesei Anna Bornemisza (1630-1688), soția principelui Mihail Apafi I, între cele 104 volume care formau biblioteca principesei, la poziția 49 apare trecută o carte de bucate, despre care putem bănui că este un exemplar al vreunei ediții a cărții de bucate a lui Marx Rumpolt, Ein new Kochbuch. Presupunerea se bazează pe faptul că această carte de bucate, publicată prima dată în 1581, a fost parțial tradusă pentru principesa Anna Bornemisza”, ne explică tot József Lukács. Acest manuscris-traducere este extrem de important pentru a cunoaște mâncărurile de la mesele nobiliare din Transilvania acelor vremuri, dar nu credem că a influențat foarte mult stilul regional de gătit.
Maria Maurer
Din secolele următoare nu avem prea multe informații, așa că sărim direct la mijlocul veacului al XIX-lea. În 1849, la București, se tipărea prima carte de bucate din Țara Românească (există un manuscris culinar mai vechi, din epoca brâncovenească, dar el a apărut tipărit abia în 1996). Volumul a fost reeditat de curând, în 2019, tot la editura GastroArt, într-o ediție transliterată și îngrijită de Simona Lazăr. „Știm că este prima reprezentantă a sexului femeiesc care publică o carte de bucate în Țările Române. Prea multe «autorițe» nu existau nici în restul continentului (în Italia, prima autoare e semnalată în 1800), dar încă din secolele XVII-XVIII le aflăm lucrările în Anglia, Germania, Statele Unite și, în cele din urmă, în Franța. La noi, în secolul al XIX-lea vor scrie cărți de gastronomie patru femei, iar în secolele XX-XXI, ele ajung să domine piața literaturii de gen. Mai știm despre Maria Maurer că era săsoaică, educată în școlile de menagiu și în instituțiile pedagogice ale Imperiului Austro-Ungar și că venise să profeseze în Bucureștiul pe jumătate bonjurit, pe jumătate încă tributar mentalităților din era caftanelor”, scrie Simona Lazăr în studiul introductiv.
Ecaterina Colonel Steriad(y)
Cu cât ne depărtăm de jumătatea secolului al XIX-lea cu atât observăm că scrisul rețetelor se profesionalizează. Apar din ce în ce mai frecvent unitățile de măsură, arhaismele sunt înlocuite cu neologisme sau explicate, iar trendul este vizibil occidental. Deja suntem în epoca în care șalvarii și ișlicul fuseseră înlocuite cu moda pariziană sau vieneză. Așijderea și în gastronomie. În 1871 apărea la Galați, la editura Otto Bielig, volumul Buna menageră, semnat Ecaterina Colonel Steriad(y), subintitulat „Carte de bucate practică conținând bucătăria română, franceză și germană. Tot felul de prăjituri, dulcețuri, înghețate, precum și bucătăria vegetariană”. Este cea de-a treia carte de bucate tipărită în Moldova, dar prima întocmită de o femeie. Consider volumul ca fiind „descălicător de modernitate” în gastronomie. Cartea a avut nenumărate ediții până după 1900.
Zotti Hodoș
Încheiem secolul al XIX-lea cu cele două volume (părți) din Poftă bună!, de Zotti Hodoș, apărute la Tipografia Diecezană, Caransebeș, în 1899 și 1900, și marcăm astfel și prima carte de rețete scrisă de o femeie în Banat. Apariția editorială regională este precedată doar de Rețetarul lui Petru Lupulov din 1857. „A apărut în «Biblioteca noastră» Poftă bună! Carte de bucate, de Zotti Hodoș. Atragem atențiunea cetitorilor asupra acestei cărți, care conține sub 420 de numere peste 600 de rețete și anume cele mai bune rețete din bucătăria practică și modernă. Această carte se poate întrebuința în orice gospodărie românească. Cartea cuprinde atât rețetele bucatelor celor mai simple, cât și rețete de bucate mai complicate: adică supe, ciorbe, arsiete, pastete, rasoluri, aspicuri, gelantine, fripturi naționale și franțuzești, torte, parfeuri, înghețate, ceaiuri, licheruri etc. Prețul 70 cr. plus porto 5 cr. se afla de vânzare la D-na Zotti Hodoș Caransebeș” (Articol în Tribuna poporului din Arad, 22 iunie/4 iulie 1899).
Cartea se remarcă și prin faptul că multe dintre cantități sunt prezentate în prețul de la piață, dar și că, în edițiile următoare, la unele rețete sunt indicate sursele – numele celor de la care au fost culese rețetele.
Cosmin Dragomir
foto: dreamstime
