Istoria croissantului de la Imperiul Otoman la patiseria franceză

Croissantul este un simbol al patiseriei franțuzești și, poate, unul dintre cele mai recunoscute produse de panificație din lume. Cu textura sa fragedă și foietată, aroma sa delicată și forma celebră de semilună, croissantul a ajuns să fie asociat cu micul dejun elegant și cu stilul de viață francez. Dar, în ciuda legăturii sale strânse cu Franța, originile croissantului sunt mult mai complexe și se întind pe o perioadă lungă de timp.

Se crede că forma croissantului provine din turcul ay yıldız, adică „luna crescută”, un simbol asociat cu Imperiul Otoman. Legenda spune că, în 1683, după ce trupele otomane au încercat să cucerească Viena, un grup de brutari din capitala austriacă a reușit să le încurce planurile, datorită faptului că au auzit zgomotul tăvălugilor care se apropiau și au alertat autoritățile. Ca simbol al victoriei asupra asediului, brutarii au creat un produs de patiserie în formă de semilună – un omagiu adus simbolului lunar al otomanilor.

Această formă simbolică, însă, nu era încă ceea ce știm noi azi sub numele de croissant. Era vorba de o simplă pâine în formă de semilună, care, în timp, a evoluat în forme mai sofisticate și a ajuns să fie cunoscută în întreaga Europă.

La Viena, tradiția „kipferl” (un fel de pâine sau cozonac cu formă de semilună) era deja bine cunoscută în secolele XVIII și XIX. Kipferl este, practic, o pâine în formă de semilună, mai grea și mai densă decât croissantul modern, dar care avea o formă similară. Această tradiție de coacere a continuat să evolueze și a fost preluată, mai târziu, de brutarii francezi.

Se spune că în jurul anului 1770, Maria Antoaneta, prințesă a Austriei și viitoare regină a Franței, ar fi adus cu ea rețeta de kipferl la curtea franceză, influențând astfel dezvoltarea patiseriei din Franța. La început, această pâine în formă de semilună a fost considerată o delicatese de curte, dar, în scurt timp, a început să fie pregătită în diverse variante și a câștigat popularitate în întreaga Franță.

Povestea croissantului a continuat în Franța, unde rețetele tradiționale din Viena au suferit o adevărată transformare. În secolul XIX, odată cu apariția tehnicii de aluat fraged (pate feuilletée), care presupunea stratificarea aluatului cu unt pentru a obține o textură aerată și foietată, kipferl-ul s-a transformat într-un produs mai fin și mai delicat, mai asemănător cu ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de croissant.

Potrivit unor surse, croissantul în forma sa modernă a fost creat pentru prima dată de un bucătar francez pe nume Sylvain Claudius Gose, care în 1830 a început să experimenteze cu tehnica de aluat fraged și a introdus untul în aluat. Această tehnică adăuga o consistență mai ușoară și mai aerată, iar croissantul a devenit mult mai popular datorită aspectului său foietat și gustului delicat. În acel moment, croissantul nu era încă un produs obișnuit, dar a început să fie apreciat în cercurile rafinate din Franța.

De-a lungul secolului XIX, croissantul a continuat să câștige teren în Franța – în mod special în Paris, unde se află majoritatea patiseriilor celebre, croissantul a început să fie pregătit în mod regulat, devenind un element central al patiseriei franțuzești. Acesta a fost, în mare parte, rezultatul evoluției culinare franceze din acea perioadă, caracterizată prin inovații în tehnicile de coacere și prin popularizarea patiseriilor de cartier, care oferă produse delicioase pentru publicul larg.

Croissantul a fost asociat cu un stil de viață rafinat și elegant, dar și cu confortul unui mic dejun simplu, servit cu unt și marmeladă. În acest moment, a devenit un simbol al Franței și a început să fie consumat pe scară largă de oamenii de toate categoriile sociale.

La începutul secolului XX, croissantul s-a răspândit în întreaga lume datorită imigrației și a globalizării comerțului alimentar. La începutul anilor 1900, croissantul a ajuns în Statele Unite, unde a fost preluat de patiserii și cafenele. În anii 1950, în urma expansiunii lanțurilor de patiserii, croissantul a devenit un produs de masă în multe țări. Croissantul a fost, de asemenea, adaptat și reinventat în diverse variante, cum ar fi croissantul cu ciocolată (pain au chocolat), croissantul cu migdale sau chiar croissantul cu umpluturi sărate.